Supa de fasole verde este una dintre acele mâncăruri care, ori plac, ori nu plac. Cunosc foarte multe persoane (incluzând și subsemnatul), care evită să gătească și evită, sau chiar refuză să mănânce această supă cu gust foarte specific. Ei bine, pentru aceste persoane – dar regândită nu neapărat pentru ele – există „Palócleves”.
Supa de fasole verde paloțească are și o istorioară a ei, ea fiind făurită de renumitul Chef Gundel János în cinstea scriitorului maghiar Mikszáth Kálmán, de ziua lui, în anul 1892.
Mikszáth Kálmán i-a cerut lui Gundel să îi gătească o supă nemaiîntâlnită, ce să cuprindă toate aromele și gusturile bucătăriei ungurești. Așa s-a născut această supă care are la bază acest stil de gătit specific, dar e și originală ca gust în același timp. Lui Mikszáth i-a plăcut într-atât de mult, încât a servit de două ori!
De altfel și numele supei e strâns legat de scriitor, care era supranumit și „marele paloț”, paloții fiind un grup regional de maghiari cu grai specific, cu influențe slave (palócok).
Dar gata cu vorbăria, hai să trecem la treabă!
Printează rețeta
Supă de fasole verde paloțească ("Palócleves")
Această supă - Palócleves - e indicat să se gătească afară, în ceaun din fontă, folosind lemn de esență tare ars la foc mic. Supa se poate găti și în bucătărie, la aragaz, însă astfel gătită nu va avea acea savoare ce doar fumul din aer liber i-l poate infuza.
Vom începe gătitul prin a face focul ca acesta să aibă timp să facă jar, iar între timp servim puțină pălincă să ridicăm atmosfera! 🙂 Apoi trecem la feliatul slăninii afumate (cubulețe mici), deoarece nu vom folosi ulei.
Punem ceaunul pe foc, lăsăm să se încingă și turnăm slănina afumată în el. Lăsăm să se topească și scoatem jumării după ce și-au lăsat untura.
În acest moment adăugăm chimionul, piperul și frunzele de dafin și imediat după aceea, ceapa, ca nu cumva să se ardă condimentele (de reținut că trebuie să avem mai degrabă jar decât foc în acest punct). Amestecăm cu o lingură de lemn XXL, adăugăm și puțină sare peste ceapă, deoarece lasă apă și se topește mai repede. Adăugăm și jumătate din usturoi, tăiat rondele subțiri. Opțional putem adăuga ardei și roșii, tăiate cubulețe.
Când ceapa a devenit transparentă, adăugăm boiaua (paprika), amestecăm și introducem carnea cât de repede putem, deoarece dacă se arde boiaua, supa va deveni amară. Amestecăm bine - bine, lăsăm vreo 2 minute să se pătrundă carnea cu aromele și turnăm apa. Rețeta originală e cu carne de berbec castrat, dar puteți folosi carne de oaie, miel, vită sau porc, dar nu de pasăre. Punem și morcovul și pătrunjelul tăiat rondele sau cubulețe.
Turnăm încă un păhărel de pălincă, deoarece primul (dacă a fost de soi bun), s-a terminat deja și stăm la povești lângă foc, pentru că aici nu e ca la aragaz, el se stinge dacă nu îl alimentăm.
Când carnea e aproape făcută, adăugam fasolea verde, care e tăiată în prealabil în bucăți de 4 - 5 cm, gustăm și asezonăm cum ne place. Adăugăm și restul de usturoi, dar de data acesta pisat sau tăiat mărunt.
În penultima fază adăugăm cartofii, pentru că ei se fierb repede, dar putem pune și câteva găluști (nu strică).
Gustăm și asezonăm încă odată, deoarece urmează să finalizăm supa noastră.
Am intrat în ultima fază, adică amestecăm smântâna cu făina și "lungim" amestecul, adăugând puțin câte puțin din zeama de la supă, până obținem o emulsie omogenă destul de subțire. Ultimul pas este să turnăm acest amestec în supă, amestecând cu grijă, să nu se facă gogoloși. Supa noastă ar trebui să se îngroașe și să primească o textură cremoasă frumos colorată.
Scoatem ceaunul de pe foc și ca ultim ingredient, adăugăm frunzele de pătrunjel tocate. Se servește cu ardei iute.
Poftă bună! 🙂
Notitele retetei
Se poate găti și la oală, dar adevărata savoare o veți întâlnii doar dacă scoateți ceaunul din beci și îl puneți unde îi ee locul, adică pe foc! 🙂
